COMPROMITEREA INTERESELOR JUSTIȚIEI

Au fost adoptate noi reglementări privitoare la împiedicarea obstrucţionării justiţiei pe parcursul unui proces penal, în principal pentru a se bloca scurgerea de informaţii din sistem, provocată de magistraţii şi funcţionarii care îşi desfăşoară activitatea în gestionarea acestora. Necesitatea introducerii în noul Cod penal a acestei reglementări rezidă, pe de o parte, din realitatea cotidiană, care a demonstrat că multe informaţii dintr-un caz penal (în special cu privire la fapte de corupţie) apar în presă înainte ca speţa să ajungă la instanţele de judecată. Iar pe de altă parte, s-a avut în vedere alinierea legislaţiei noastre la cea comunitară, fiind suficient de amintit că prevederi similare se regăsesc în codurile penale ale unor state europene, cum ar fi: Italia, Spania, Franţa, Suedia sau Portugalia.

(1) Divulgarea, fără drept, de informaţii confidenţiale privind data, timpul locul, modul sau mijloacele prin care urmează să se administreze o probă, de către un magistrat sau alt funcţionar public care a luat cunoştinţă de acestea în virtutea funcţiei, dacă prin aceasta poate fi îngreunată sau împiedicată urmărirea penală, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Dezvaluirea, fără drept, de mijloace de probă sau de înscrisuri oficiale dintr-o cauză penală, înainte de a se dispune o soluţie de netrimitere în judecată ori de soluţionare definitivă a cauzei, de către un functionar care a luat cunoştinţă de acestea în virtutea funcţiei, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
(3) Dezvaluirea, fără drept, de informaţii dintr-o cauză penală, de către un martor, expert sau interpret, atunci când aceasta interdicţie este impusă de legea de procedură penală, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
(4) Nu constituie infracţiune fapta prin care sunt divulgate ori dezvăluite acte sau activităţi ilegale comise de autorităţi într-o cauză penală.

De la bun început e de apreciat că noua incriminare se înscrie în rândul infracţiunilor de mare gravitate, fiind un obstacol faţă de însăşi înfăptuirea justiţiei, de care depinde ordinea socială în statul de drept. Legiuitorul a avut în vedere, la promulgarea art. 277, împiedicarea scurgerilor de informaţii şi date ce pot dăuna administrării de probe într-un dosar penal. Este de notorietate faptul că multe probe ajung în presa scrisă ori pe posturile de televiziune, înainte ca vreo instanţă de judecată să fi fost sesizată, ceea ce poate zadarnici sau influenţa negativ actul de justiţie. Desigur, această nouă infracţiune nu va fi în măsură să anihileze complet fenomenul, câtă vreme jurnalistul are dreptul de a-şi proteja sursele, dar constituie, totusi, un pas înainte în sensul respectului şi autorităţii ce trebuie acordate înfăptuirii actului de justiţie. Printre altele, sunt vizate datele ce trebuie să rămână confidenţiale privind efectuarea de percheziţii, autorizaţiile de interceptare şi înregistrare a convorbirilor sau comunicărilor prin telefon sau alte mijloace, ori înscrisurile oficiale dintr-o cauză penală.
În ciuda faptului ca informaţiile, mijloacele de proba ori înscrisurile oficiale dintr-o cauză penală nu au un caracter de secret de stat, ele atrag – potrivit noii incriminări – răspunderea penală, dacă sunt dezvăluite sau divulgate în timpul cercetarii penale sau, după caz, până la soluţionarea definitivă a speţei de către judecător.
La alin. (4), legiuitorul a avut în vedere şi situaţia în care dezvăluirile vizează activităţi vădit ilegale comise de autorităţi, faptă care exonerează de răspundere penală, acţiunea ce rezultă punându-se în mişcare din oficiu. Cu toate acestea, reglementarea este destul de vagă, putând da naştere la interpretari şi controverse, cel puţin din două motive:
1. Cine va stabili dacă atari dezvăluiri vizează sau nu activităţi vădit ilegale? Instanţa de judecată, ar fi răspunsul potrivit. Aşa e, însă în acest mod urmărirea penală în sine va fi compromisă, denaturată, din momentul în care această cauză secundară va ajunge în şedinţa publică de judecată, pentru stabilirea incidenţei sau nu a alin. (4).
2. Deşi acelaşi alineat al art. 277 dezincriminează divulgarea ori dezvăluirea de activităţi ilegale comise de autorităţi, cel anterior, „Presiuni asupra justiţiei“, se situează pe o pozitie contrară foarte sensibilă.

    Art. 276
Fapta persoanei care, pe durata unei proceduri judiciare în curs, face declaraţii publice nereale referitoare la săvârşirea, de către judecător sau de organele de urmărire penală, a unei infracţiuni sau a unei abateri disciplinare grave legate de instrumentarea respectivei cauze, în scopul de a influenţa sau intimida, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

Rezervele noastre cu privire la acest aspect au în vedere subiectivitatea cu care poate fi interpretată fapta ce nu este incriminată de art. 277 alin. (4), în comparaţie cu cea incriminată, conţinută de art. 276, sau invers. Moment în care poate lua naştere o nouă cauză penală, adiacentă speţei principale instrumentate de procuror. Pentru că judecătorul este chemat să se pronunţe în ce măsură acţiunea de divulgare sau dezvăluire a unor informaţii a avut drept urmare îngreunarea sau împiedicarea urmăririi penale principale, pe baza unor premise destul de fragile.
O altă problemă privind tema în discutie o reprezintă limitele dintre acţiunea de divulgare şi cea de dezvăluire, dat fiind faptul că soluţia de netrimitere în judecată este dispusă numai de procuror, iar soluţia definitivă în cauză este un atribut al judecătorului. Aşadar, divulgarea are o arie de interpretare în timp mai restrânsă decât dezvăluirea. Dacă prima acţiune poate avea ca efect doar îngreunarea sau împiedicarea urmăririi penale, cea de-a doua poate fi incriminată până la soluţionarea definitivă a cauzei de către instanţa de judecată. Moment în care dezvăluirea, chiar şi prin intermediul presei, va deveni perimată, neproducând practic vreun efect în cazul în care se vor aduce în atenţia opiniei publice prezumtive acte sau activităţi ilegale comise de autorităţi în cursul cercetarii penale.
Cu toate acestea, chiar şi în pofida art. 276 – „Presiuni la adresa justiţiei“, nu trebuie omis faptul că incriminarea cu privire la compromiterea intereselor justiţiei nu îi vizează pe jurnalişti sau alte persoane, ci doar pe magistraţi, funcţionari publici care au acces la informaţii în virtutea funcţiei pe care o exercită, martorii în cauză, experţi şi interpreţi. Totuşi, la săvârşirea infracţiunii pot lua parte şi alte persoane (instigatori, complici), fără vreo calitate dintre cele enuntate anterior.
Să mai adăugam că actele premergatoare incidente noii infracţiuni nu sunt incriminate, tentativa nu se pedepseşte, fapta putând avea caracterul infracţiunii continuate numai cu îndeplinirea cerinţelor art. 35 alin. 1 Cod penal.

Contact:

Tel fix: 021.222.23.47
Mobil: 0729.803.419
E-mail: bionescuavocat@yahoo.com
Adresa: Str. Sava Hentia, nr. 34
Sector 1, Bucuresti

www.bogdanionescu.ro