RUDENIA ŞI FILIAȚIA

Codul civil creează premisele renunţării în timp la Codul familiei, pentru o mai bună gestionare a legislaţiei. În Titlul al III-lea, “Rudenia”, au fost introduse elemente de noutate care lărgesc sfera subiectelor ce pot fi considerate titulare ale acţiunii în tăgada paternităţii, adică: soţul mamei, mama, tatăl biologic, precum şi copilul în cauză.
Plecând de la concepţia că rudenia este legătura bazată pe descendenţa unei persoane dintr-o altă persoană sau pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun, legiuitorul stabileşte gradele de rudenie, la art. 406 alin. (3), după cum urmează:
a) în linie dreaptă, după numărul naşterilor; astfel, copiii şi părinţii sunt rude de gradul întâi, nepoţii şi bunicii sunt rude de gradul al doilea;
b) în linie colaterală, după numărul naşterilor, urcând de la una dintre rude până la ascendentul comun şi coborând de la acesta până la cealaltă rudă; astfel, fraţii sunt rude de gradul al doilea, unchiul sau mătuşa şi nepotul, de gradul al treilea, verii primari, de gradul a patrulea.

În privinţa filiaţiei, dacă în cazul mamei aceasta rezultă din efectul naşterii (putând fi stabilită ulterior şi prin recunoaştere ori prin hotărâre judecătorească), în ceea ce priveşte filiaţia tatălui există alte două situaţii: prin efectul prezumţiei de paternitate, în cadrul căsătoriei valabil încheiate, ori prin recunoaştere sau prin hotărârea judecătorească, în afara căsătoriei. Acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei aparţine copilului şi se porneşte în numele lui de către mamă, chiar dacă este minoră, sau de către reprezentantul lui legal.
Paternitatea poate fi contestată, dacă se consideră ca soţul mamei nu putea fi tatăl copilului din motive bine întemeiate. Actele care trebuie prezentate în această situaţie sunt certificatul medical constatator al naşterii şi expertiza medico-legală de stabilire a filiaţiei. În lipsa expertizei, mai pot fi utilizate şi alte mijloace de probă, inclusiv posesia de stat. Potrivit art. 410. – (1):
Posesia de stat este starea de fapt care indică legăturile de filiaţie şi rudenie dintre copil şi familia din care se pretinde că face parte. Ea constă, în principal, în oricare dintre următoarele împrejurări:
a) o persoană se comportă faţă de copil ca fiind al său, îngrijindu-se de creşterea şi educarea sa, iar copilul se comportă faţă de această persoană ca fiind părintele său;
b) copilul este recunoscut de către familie, în societate şi, când este cazul, de către autorităţile publice, ca fiind al persoanei despre care se pretinde că este părintele său;
c) copilul poartă numele persoanei despre care se pretinde că este părintele său.

Dovada maternităţii, în situaţia în care nu există un certificat constatator al naşterii ori se contestă realitatea celor înscrise în acesta, se face printr-o acţiune în stabilirea filiaţiei materne, putând fi administrate orice mijloace de probă. Dreptul la acţiune în stabilirea maternităţii aparţine copilului şi se porneşte în numele acestuia de către reprezentantul legal. Totodată, acţiunea poate fi pornită şi de moştenitorii copilului, în condiţiile legii, şi împotriva moştenitorilor pretinsei mame.

 

Contact:

Tel fix: 021.222.23.47
Mobil: 0729.803.419
E-mail: bionescuavocat@yahoo.com
Adresa: Str. Sava Hentia, nr. 34
Sector 1, Bucuresti

www.bogdanionescu.ro